Se spune că singurul Paradis pierdut este copilăria. Iar după el vom tânji tot restul vieţii. Cercetând mai atent, găsesc că acest Paradis (sau pentru unii copii, chiar Infern) se datorează părinţilor. Datorită lor avem perioada noastră de graţie, a vieţii fără griji, fără îndatoriri, fără alte probleme, când singura noastră preocupare este joaca. Există şi partea opusă, a copiilor fără copilărie, când aceştia sunt puşi de mici ca să muncească, să aibă grijă de fraţii şi surorile mai mici, să ţină loc de mamă şi de tată. Mai poţi spune că viaţa a fost dreaptă cu aceste suflete?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu