1. Cartea ,,Cum iubesc femeile", scrisă de psihologul Maryse Vaillant, am cumpărat- o într- o perioadă când am considerat că aveam nevoie de ea. Cum de am achiziţionat această carte? Ce m- a atras la ea? A fost de ajuns să citesc câteva rânduri din prima pagină a cărţii şi am şi cumpărat- o. M- a frapat o anumită stare a unei femei descrise în carte. Deşi era devotată faţă de soţ, elegantă şi care ar fi putut cuceri mulţi bărbaţi, propria sa corabie s- a clătinat în momentul când soţul a părăsit- o pentru o femeie mai tânără. Şi aşa m- am trezit că vreau să cumpăr cartea. Trebuia să văd ce s- a întâmplat cu adevărat, care a fost cauza.
Ulterior, foile cărţii m- au purtat prin vieţile a diferite categorii de femei.
Pentru a putea explica care sunt motivaţiile femeilor în alegerea unor anumite tipuri de bărbaţi, autoarea a făcut raţionamente ce au avut ca bază de susţinere modelul familial.
O întrebare îmi apare în urma citirii acestei cărţi: dacă matricea familială constituie originea relelor, în materie de iubire (adică, raportat la motivul ce împinge o femeie să se oprească la un anumit bărbat), atunci mai are rost să existe familia, ca formaţiune de bază în configuraţia socială a unei societăţi?
2. Cartea ,,Nu renunţa niciodată! Cum am transformat în succes cele mai mari obstacole pe care le- am avut de înfruntat", scrisă de Donald J. Trump şi Meredith McIver evidenţiază câteva trăsături pozitive ale marelui om de succes: curajul în acţiune, ambiţia şi determinarea cu care îşi duce la bun sfârşit un obiectiv, atunci când îşi pune în minte ceva. Care sunt ingredientele succesului? Am remarcat: pasiunea cu care munceşte, vizualizarea rezultatului, utilitatea obiectivului (mai sunt şi alte resurse, pe care vă las să le descoperiţi şi singuri). În finalul cărţii, Donald J. Trump are două liste: una cu zece porunci pentru a avea succes şi una cu reguli pentru o negociere reuşită. Şi poate că i- aş pune şi eu o întrebare domnului Trump. În acest neastâmpăr al obţinerii succesului, cât timp reuşeşte să mai petreacă alături de familie?
3. De cartea ,,Pur şi simplu întreabă!", scrisă de Bill McGrane III, am avut nevoie în momentul când mi- am dat seama că pentru a obţine răspunsuri la întrebările mele, trebuie să folosesc şi nişte întrebări pe măsură. Ce am învăţat din această carte? Că există câteva tipuri de întrebări posibile într- o conversaţie şi că este necesară exersarea continuă a priceperii de a formula întrebări care să ajute pe cel cu care conversezi sau care să determine persoana din faţa ta să conştientizeze soluţia la propria problemă. Cele mai valoroase informaţii, ne sunt furnizate, îndeosebi, de la jumătatea cărţii, până la finalul acesteia. Mă gândesc că poate mai multe exemplificări ar fi fost de bun augur, pentru cei care exersează arta construirii întrebărilor.
4. Ceea ce m- a determinat să- mi cumpăr cartea ,,Muşchiul mental", scrisă de David Gamon şi Allen D. Bragdon, a fost chiar titlul acesteia, care m- a intrigat, iniţial, în măsură mare. Consideram că este o contradicţie de asociere a celor doi termeni, foarte mare. Ulterior, mi- am dat seama că nu e aşa o distanţă mare între cele două cuvinte. De ce? Pentru că mi- am reamintit cum cei care au avut o viaţă activă până la o vârstă înaintată, au reuşit să evite acele boli, neurologice, ale bătrâneţii. Mi- ar fi plăcut ca autorii să dea şi o bibliografie, la finalul cărţii. Aşa cum au conceput- o, îmi apar nenumărate informaţii, dar fără un sprijin cititorilor, din punct de vedere al adevărului ştiinţific. La fel şi testele, nu au date sursele de unde au fost preluate. Cartea ne trimite pe Google, ca să îi dăm search şi să vedem cam de pe unde au luat autorii informaţiile.
5. Cum Moş Nicolae a fost darnic cu mine, cărţile m- au înconjurat de sărbători. Am citit cu zâmbetul pe buze cartea ,,Tu mai vrei, el nu mai vrea", scrisă de soţii Greg Behrendt & Amiira Ruotola-Behrendt. Exprimarea este vioaie, ce degajă un tonus optimist. Este potrivită celor care sunt după o relaţie şi caută un mic şut în fund (scuzaţi, vă rog, exprimarea mea liberă!), spre o relansare, cu succes, a propriei persoane, către o nouă relaţie. Ce trebuie să reţină cei care sunt după un eşec sentimental? Că e bine să se vindece de rănile trecutului, să se reinventeze şi să creadă cu convingere că mica piedică din calea supremei fericiri a fost, de fapt, trambulina pentru săritura spre partenerul potrivit. V- o recomand din toată inima!
2. Cartea ,,Nu renunţa niciodată! Cum am transformat în succes cele mai mari obstacole pe care le- am avut de înfruntat", scrisă de Donald J. Trump şi Meredith McIver evidenţiază câteva trăsături pozitive ale marelui om de succes: curajul în acţiune, ambiţia şi determinarea cu care îşi duce la bun sfârşit un obiectiv, atunci când îşi pune în minte ceva. Care sunt ingredientele succesului? Am remarcat: pasiunea cu care munceşte, vizualizarea rezultatului, utilitatea obiectivului (mai sunt şi alte resurse, pe care vă las să le descoperiţi şi singuri). În finalul cărţii, Donald J. Trump are două liste: una cu zece porunci pentru a avea succes şi una cu reguli pentru o negociere reuşită. Şi poate că i- aş pune şi eu o întrebare domnului Trump. În acest neastâmpăr al obţinerii succesului, cât timp reuşeşte să mai petreacă alături de familie?
3. De cartea ,,Pur şi simplu întreabă!", scrisă de Bill McGrane III, am avut nevoie în momentul când mi- am dat seama că pentru a obţine răspunsuri la întrebările mele, trebuie să folosesc şi nişte întrebări pe măsură. Ce am învăţat din această carte? Că există câteva tipuri de întrebări posibile într- o conversaţie şi că este necesară exersarea continuă a priceperii de a formula întrebări care să ajute pe cel cu care conversezi sau care să determine persoana din faţa ta să conştientizeze soluţia la propria problemă. Cele mai valoroase informaţii, ne sunt furnizate, îndeosebi, de la jumătatea cărţii, până la finalul acesteia. Mă gândesc că poate mai multe exemplificări ar fi fost de bun augur, pentru cei care exersează arta construirii întrebărilor.
4. Ceea ce m- a determinat să- mi cumpăr cartea ,,Muşchiul mental", scrisă de David Gamon şi Allen D. Bragdon, a fost chiar titlul acesteia, care m- a intrigat, iniţial, în măsură mare. Consideram că este o contradicţie de asociere a celor doi termeni, foarte mare. Ulterior, mi- am dat seama că nu e aşa o distanţă mare între cele două cuvinte. De ce? Pentru că mi- am reamintit cum cei care au avut o viaţă activă până la o vârstă înaintată, au reuşit să evite acele boli, neurologice, ale bătrâneţii. Mi- ar fi plăcut ca autorii să dea şi o bibliografie, la finalul cărţii. Aşa cum au conceput- o, îmi apar nenumărate informaţii, dar fără un sprijin cititorilor, din punct de vedere al adevărului ştiinţific. La fel şi testele, nu au date sursele de unde au fost preluate. Cartea ne trimite pe Google, ca să îi dăm search şi să vedem cam de pe unde au luat autorii informaţiile.
5. Cum Moş Nicolae a fost darnic cu mine, cărţile m- au înconjurat de sărbători. Am citit cu zâmbetul pe buze cartea ,,Tu mai vrei, el nu mai vrea", scrisă de soţii Greg Behrendt & Amiira Ruotola-Behrendt. Exprimarea este vioaie, ce degajă un tonus optimist. Este potrivită celor care sunt după o relaţie şi caută un mic şut în fund (scuzaţi, vă rog, exprimarea mea liberă!), spre o relansare, cu succes, a propriei persoane, către o nouă relaţie. Ce trebuie să reţină cei care sunt după un eşec sentimental? Că e bine să se vindece de rănile trecutului, să se reinventeze şi să creadă cu convingere că mica piedică din calea supremei fericiri a fost, de fapt, trambulina pentru săritura spre partenerul potrivit. V- o recomand din toată inima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu